Imagini descoperite pe facebook, pe care mi-a făcut plăcere să le asociez cu începutul meu de poveste, cu pisici şi vrăjitoare frumoase:
marți, 20 ianuarie 2015
joi, 15 ianuarie 2015
Început de poveste
Ruptă
de lumea şi de timpul oamenilor, Yshquel’la doarme adânc. Doarme fără vise,
ruptă şi de Tărâmul Ascuns, de lumea tainelor interzise muritorilor lipsiţi de
orice umbră de har.
Încă
nu se ştie dacă Yshquel’la e muritoare, dar se ştie că nu a ocolit-o nici un
har. Are şi puteri cu toptanul, şi putinţa de a şi le dirigui după bunu-i plac
– atâta vreme cât nu încalcă două legi aspre, ştiute doar de ea.
În
magicele sale lenjerii de pat, Yshquel’la poate dormi fără să audă cântarea
şuierândă a vântului, pasul mărunt, obsedant ropotind al ploii, urletul
tânguind al câinelui, ori încercările zgrepţănânde ale celor şapte mâţe de a
trece dincolo de stavila uşii închise, hotar între tărâmul bântuit de ploaie şi
adăpostul casei, interzis lor în acea noapte.
Bucuroasă
de somnul adânc în braţele căruia Yshquel’la s-a abandonat cu mult mai devreme
decât în alte rânduri, Guanael’la, mamă-sa vitregă, i-a uşuit pisicile – trei
negre, una galben-roşcată, una bălţată, una dungată şi una albă cum e frişca şi
tot atâta de pufoasă.
Guanael’la
are şi ea puterile ei – dar sunt puteri care vin când vor şi pleacă aşişderea –
şi ea crede că mai ales cele şapte jivine i le pun pe fugă, cu mieunatul lor
afurisit.
Şi
chiar aude un miorlăit – ei zgrepţănatul i-a gonit somnul – un miorlăit prelung
şi jalnic, de pomanagioacă – după care o recunoaşte pe Yl’la, zvârluga smolită
şi hoaţă pe care Yshquel’la o adoră.
Guanael’la
se încruntă, străduindu-se să arunce toate mâţele, sau măcar pe Yl’la, dincolo
de zidurile înalte şi groase ale curţii. Dar nu se întâmplă nimic, şi ea suduie
printre dinţi. Ştie o groază de sudalme şi le rosteşte din ce în ce mai des,
fiindcă din ce în ce mai des i se întâmplă să nu-şi poată struni puterea.
Fiindcă
puterea există. Puterea care a azvârlit nu mâţele, ci ciuda Guanael’lei, tocmai
hăt, departe, în Tărâmul Ascuns, pentru ca, lovind lăcate tainice, să desferece
poarta viselor Yshquel’lei.
Yshquel’la
tresare, ruptă brusc din somnu-i adânc.
...
... ...
Acesta
e un început de poveste. Mă gândesc s-o continui într-o notă relativ
umoristică, adăugând o eroină – poate o fetiţă, poate o pisică, poate o băbuţă,
o pensionară haioasă – care călătoreşte între lumea noastră şi a Yshquel’lei
folosind drept porţi de trecere diversele lenjerii de pat 3d peste care dă
prin casele cunoscuţilor. Ce ziceţi, cititorilor, v-ar plăcea?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)