Asociere

Imagini descoperite pe facebook, pe care mi-a făcut plăcere să le asociez cu începutul meu de poveste, cu pisici şi vrăjitoare frumoase:

Început de poveste

Ruptă de lumea şi de timpul oamenilor, Yshquel’la doarme adânc. Doarme fără vise, ruptă şi de Tărâmul Ascuns, de lumea tainelor interzise muritorilor lipsiţi de orice umbră de har.

Încă nu se ştie dacă Yshquel’la e muritoare, dar se ştie că nu a ocolit-o nici un har. Are şi puteri cu toptanul, şi putinţa de a şi le dirigui după bunu-i plac – atâta vreme cât nu încalcă două legi aspre, ştiute doar de ea.

În magicele sale lenjerii de pat, Yshquel’la poate dormi fără să audă cântarea şuierândă a vântului, pasul mărunt, obsedant ropotind al ploii, urletul tânguind al câinelui, ori încercările zgrepţănânde ale celor şapte mâţe de a trece dincolo de stavila uşii închise, hotar între tărâmul bântuit de ploaie şi adăpostul casei, interzis lor în acea noapte.

Bucuroasă de somnul adânc în braţele căruia Yshquel’la s-a abandonat cu mult mai devreme decât în alte rânduri, Guanael’la, mamă-sa vitregă, i-a uşuit pisicile – trei negre, una galben-roşcată, una bălţată, una dungată şi una albă cum e frişca şi tot atâta de pufoasă.

Guanael’la are şi ea puterile ei – dar sunt puteri care vin când vor şi pleacă aşişderea – şi ea crede că mai ales cele şapte jivine i le pun pe fugă, cu mieunatul lor afurisit.

Şi chiar aude un miorlăit – ei zgrepţănatul i-a gonit somnul – un miorlăit prelung şi jalnic, de pomanagioacă – după care o recunoaşte pe Yl’la, zvârluga smolită şi hoaţă pe care Yshquel’la o adoră.

Guanael’la se încruntă, străduindu-se să arunce toate mâţele, sau măcar pe Yl’la, dincolo de zidurile înalte şi groase ale curţii. Dar nu se întâmplă nimic, şi ea suduie printre dinţi. Ştie o groază de sudalme şi le rosteşte din ce în ce mai des, fiindcă din ce în ce mai des i se întâmplă să nu-şi poată struni puterea.

Fiindcă puterea există. Puterea care a azvârlit nu mâţele, ci ciuda Guanael’lei, tocmai hăt, departe, în Tărâmul Ascuns, pentru ca, lovind lăcate tainice, să desferece poarta viselor Yshquel’lei.

Yshquel’la tresare, ruptă brusc din somnu-i adânc.

... ... ...

Acesta e un început de poveste. Mă gândesc s-o continui într-o notă relativ umoristică, adăugând o eroină – poate o fetiţă, poate o pisică, poate o băbuţă, o pensionară haioasă – care călătoreşte între lumea noastră şi a Yshquel’lei folosind drept porţi de trecere diversele lenjerii de pat 3d peste care dă prin casele cunoscuţilor. Ce ziceţi, cititorilor, v-ar plăcea?